Martie

Am asteptat acest moment o iarna intreaga. Si imi place asa mult ca e soare afara. Vreau sa ies in parc si sa urlu de fericire. Sa urlu. Probabil lumea ma va crede nebuna. Dar iubesc soarele, cred ca m-am indragostit de soare. Vreau la mare, vreau nisip, vreau plaja si valuri spumoase. E Martie, iar eu ma gandesc la August. Simt in mine o mare de fericire, o simt in suflet, in minte, in corp. Imi curge fericirea prin sange. A venit primavara. Cerul albastru ma face sa ma simt atat de libera, atat de calma, de parca as fi fumata. Dar nu am nevoie de droguri ca sa fiu fericita. Fericirea e un drog in sine. Iar eu m-am nascut fericita. Am un zambet nebun pe fata, un zambet de copil care abia asteapta sa isi primeasca bomboanele. Picioarele mele vor sa mearga, vor sa se plimbe. Am atata fericire in mine, si nu-mi ajunge. Vreau mai multa. Vreau sa imi explodeze venele de fericire.

Bărbaţii

O lume în care oamenii şi-ar spune unul celuilalt numai adevăruri ar fi o lume a războiului permanent, a dispreţului şi a răzbunărilor nesfârşite. Ne-am începe fiecare zi sub semnul urii, refuzând să-i salutăm pe cei antipatici şi răspunzând cu tăceri scârbite la întrebările colegilor nesuferiţi şi am ieşi pe toate uşile cu şuturi în fund. Minciuna e drogul de care nu ne putem lăsa. O înghiţim cu fiecare zi ca pe E-urii pe care îi detestăm, dar de care nu izbutim să ne ferim. Ocolim adevarul cu patimă, cu disperare. Pentru că ţin cu dinţii de supremaţia lor în razboiul sexelor, bărbaţii mint mai mult ca femeile.Îşi îngroaşă la maximum calitaţile şi îşi subţiază defectele până când acestea devin transparente, fine, delicate, plăcute la gust. Barbaţii mint mai mult pentru că înşală mai mult. Pentru că disimulează adesea, încercând să pară altceva. Ei se prefac că spun adevarul iar noi, femeile, ne prefacem că îi credem.

 

Cineva.

E Crăciun. Totul are un aer enigmatic:bradul artificial, lumânările parfumate, ghirlandele inşiruite prin camere, fulgii din hârtie agăţaţi de tavan, prăjiturile mamei;acea atmosferă caldă de familie.Şi totuşi, ceva lipseşte.Ceva sau cineva.Acel cineva care mereu te înveselea, acel cineva care mereu te binedispunea cu o picătură de optimism şi speranţa, acel cineva care lipseşte, acel cineva care e departe…La sute, poate chiar mii de kilometri distanţă. Ambiţioasă şi încăpăţanată. Asta este cineva.

Relativ. Poate s-a schimbat.Poate nu mai este aşa cum noi o ştim. Poate acum este o altă persoană. Timpul, timpul sa fie oare de vină?Dar ea e mare. Timpul nu o poate schimba.şi totuşi,de Crăciun va fi aşa cum noi vrem să fie.Va fi acea persoană de care tuturor ne este dor.Va fi CINEVA.

Cineva este cea mai bună prietenă. Stiu că, în sufletul ei, vrea acasaaaa. Îi place să împodobească bradul cu noi. Îi place să facă clătite. Îi place să povestească. Acolo nu face asta.Acolo e singură.

Mai este mult până vine acasă. Toată lumea o vroia de Crăciun aici, cu familia. Păcat, poate la anul va fi, pentru că anul acesta nu poate.Anul acesta va petrece Crăciunul singură.Anul acesta nu va împodobi bradul şi nu va face clătite. Anul acesta nu se va bulgări şi nu se va trage cu sania. Anul acesta nu va bea vin fiert cu scorţişoară.

Iubesc pe cineva. Toată lumea o iubeşte.Şi ea ştie asta. Nu uită niciodată asta. CINEVA, te vrem acasă!!

Eu sunt eu si sunt ok!

Faptul că trăiesc, nu a fost ideea mea, şi că respir, nu a fost hotărârea mea. Faptul că trăiesc a fost ideea altcuiva şi că respir, darul Lui pentru mine. Nimeni nu gândeşte, nu simte, nu se manifestă ca mine, nimeni nu zâmbeşte aşa cum eu o fac.Nimeni nu vede cerul aşa cum îl văd eu şi nimeni nu ştie tot ce ştiu eu. Faţa mea nu o are nimeni pe acest pământ şi ochii aceştia îi am doar eu.Tot ce vine de la mine este autentic, pentru că eu singură aleg. Eu singură îmi creez fanteziile ,visele ,speranţele şi temerile mele.Îmi posed toate triumfurile şi succesele, toate pierderile şi greşelile mele.Ştiu că aici sunt aspecte despre mine care mă pun în încurcătură şi alte aspecte pe care nu le ştiu dar, atâta timp cât eu sunt prietenoasă şi mă iubesc, eu pot curajoasă şi plină de speranţă să mă uit după soluţiile căilor care mă ajută să găsesc şi să aflu mai multe despre mine. Dacă mai târziu, unele părţi pe care le-am vazut, care au sunat, pe care le-am gândit şi simţit,se dovedesc a fi nepotrivite, eu pot şterge tot ce este nefolositor , pastrez restul şi inventez ceva nou in locul a ce am şters.Eu pot vedea, auzi, simţi, crede, spune şi face. Am uneltele necesare să supravieţuiesc, să fiu aproape de alţii, să fiu productivă şi să fac sens şi ordine in lumea oamenilor şi să cred mai departe de mine.Eu mă posed, şi apoi, mă pot schimba.Nu uit niciodată! Sunt bogată iar bogăţia mea nu sunt banii mei, ci viaţa mea.Eu sunt eu si sunt ok.!

Fara sa cunosc cine sunt si de ce sunt aici, viata e imposibila!